Iisuse, Doamne, ce-a rămas
Din sfânta-ȚI sărbătoare?
Doar un bătrân, cărând un sac
Cu haine și mâncare…

Te rog Să ierți pe cei ce-acum
TE folosesc ca scuză:
Să doarmă mult, să stea în fum,
De toate… se amuză…

Nu știu de-i drept să îndrăznesc
Să-ȚI cer, a mia oara,
Răbdare și-ajutor ceresc
La cei, ce mă-nconjoară.

Să-și amintească c-ai venit
Ca semn de impăcare,
Trimis în Crinul strălucit
A Sfintei Născătoare.

Și TE-ai făcut om pentru noi
Să creștem împreună,
Să nu mai fim în suflet goi,
Și ne-ai promis cunună.

Cu patul strâns, cu masa pusă,
Cu sufletul înfiorat,
TE-aştept aşa, cum niciodată
În urmă, nu TE-am aşteptat.

Nu pom de iarnă cu baloane,
Şi nici ghirlande cu scântei…
Ci-ngenuncheată, la icoane
Cum altadată, Craii-trei.

Nu-ţi port nici smirnă şi nici aur
Şi nici cuvinte fără rost…
Ci strop din Sfântul TĂU tezaur
Măcar, că vrednică, n-am fost.

Dacã vine primãvara,
Cu cãldurã şi cu verde
Deşi mi-i departe ţara,
Bucuria nu se pierde.

Fiindca î-L avem pe Domnul
Care vede, ştie toate…
Şi-nsoţeşte pe tot omul
Şi aproape şi departe.

Şi pe vreme mohorâtã 
Şi la ceas de sãrbãtoare,
Cu iubire nesfârşitã
EL, ne dã în dar iertare.

Nu dispreţuiţi lacrima
Şi n-astupaţi izvorul
Acei ce nu-l aveţi…
Cu ea o plângi pe mama,
În el, se scaldă dorul,
La vreme de tristeţi.

Nu rupeţi firul ierbii,
Nici floarea n-o ucideţi,
De n-aţi sădit-o voi…
E cum aţi bate cerbii
Ori vulturii să-i prindeţi,
Cum v-aţi spăla-n noroi…

Nu spuneţi vorbe goale
Şi n-ascultaţi minciuna,
La cei fără de minte…
Chemaţi tăcerea moale 
Să intre ca şi luna 
După o zi fierbinte.

Învaţă-mă, DOAMNE, să plâng
Doar, pentru păcate şi milă,
Alungă-mi tristeţea ce strâng 
În zile trecute cu silă.

Învaţă-mă, DOAMNE, să spun
Cuvinte curate şi blânde.
Aproape cu ele s-adun 
De TINE inimi flămânde.

Învaţă-mă, DOAMNE, să fac
Mereu, voia TA, cea preasfântă
Ş-ajută-mi, TE rog, ca să tac, 
Când gânduri noian mă frământă.

Învaţă-mă, DOAMNE, să vin
Cu gândul la slava cerească
Să nu-mi mai pară un chin 
Mărunta-mi, viaţă lumească.

Revarsă-ŢI, DOAMNE,
Din harul ceresc,
Acelor ce-n toamne 
Cu drag TE primesc.

Le adu bucurie, 
Nădejde şi milă.
Lumină le fie 
Şi-această copilă.

Cu dragostea TA 
Împresoară-i mereu.
Să-Ţi poată cânta
Ş-atunci când li-i greu.

Şi-i ţine-n vecie 
Curaţi ca acuma.
N-ajungă să-i ştie, 
Nici frigul, nici bruma.

Le dă sănătate, 
Putere şi spor.
Să-şi crească-n dreptate 
Şi-acest scump odor !

Cât galben şi cât ruginiu
E peste tot Pământul !
Se cuminţeşte tot ce-i viu
Şi vine ploaia, vântul …

Cât gol ! În suflete-i pustiu
Şi-i multă suferinţă.
E toamnă.Oare-i prea târziu, 
Să-l umplem cu căinţă ?

Cât timp pierdut ! De câte ori ? 
Privindu-ne în parte,
Cu tâmple-atinse de ninsori
Nu ne-am temut de moarte?! …

Câtă nădejde şi cât dor
În toamna vieţii noastre,
Ne împresoară ca un nor
De dincolo de astre !

Mi-e dor de casa părintească.
De mama şi de tata, dor…
Abia acum găsesc firească
Şi munca, dar şi cearta lor.

Întoarce DOAMNE, roata vieţii
Să pot să plâng timpul pierdut.
Din anii trişti ai tinereţii
Doar, pentru că nu TE-am ştiut.

Te rog, o, Sfinte TE îndură
Şi cerne peste dragii mei :
Lumina TA şi-a TA căldură
Să te cunoască acum şi ei.

Şi risipeşte norul care
Îi împresoară cu tristeţi;
Cu zbucium şi preocupare
Pentru micimea astea-i vieţi.

Nu mai credeam că o să vină 
O zi, când viaţa mea şi-a lor
S-or impleti ca-ntr-o cunună
Cu Tine, DOAMNE, şi cu dor.

Deschide DOAMNE, a TA carte
La toţi copii şi la fraţi
Ca pregătiţi să aibă parte
De ospăţ, când vor fi chemaţi.

Lângă TINE DOAMNE
Mă simt ca Acasă,
Chiar întrată-n toamne
Inima-i voioasă.

Lângă cruce TA
Gândul se smereşte.
Grija şi-ntristarea
Ea le risipeşte.

Lâng’a TA icoană,
Plec genunchii mei,
Lacrima sub geană
‘Şi are rostul ei.

Lâng-al TĂU cuvânt
TU, mă ţii aproape.
Şi-mi aduci în gând 
Aminte de moarte.

Lângă Maica-Ţi Sfântă
Aflu mângaiere
Sufletul meu cântă
Despre ÎNVIERE !

Vindecă-mă, DOAMNE, de neputinţă
Când vreau să pot să ajung 
Sub cruce la TINE-n căinţă,
Nicicând drumu-mi pară prea lung.

Vindecă-mă, DOAMNE, de neştiinţă
Când vreau cele bune s-aleg. 
Arată-mi chiar şi-n suferinţă
Cărarea pe care să merg.

Vindecă-mi, DOAMNE vederea
Pierdută-n păcate , mereu 
Aprinde-mi în suflet nădejdea
Iertării păcatului greu.

Mă vindecă, DOAMNE, de toate
Ce vor să m-oprească din drum
Şi la VIAŢĂ fără de moarte
Părtaş, mă cheamă de-acum.