Un suflet fără rugăciune
E singur şi e trist mereu.
El nu cunoaşte bucuria 
De a vorbi cu Dumnezeu.

Un suflet fără de credinţă 
Este un veşnic călător,
Nu are timp de stăruinţă;
Se zbuciumă şi-i plin de dor.

Un suflet fără de nădejde
E poate lucrul cel mai greu
Şi orice val il poate pierde,
Fiindcă a uitat de Dumnezeu.

Un suflet care se intoarce 
Din lupta vieţii-nvingător,
Este acela ce rămane
Întodeauna iertător

O ! Suflete în suferinţă,
Ce plânge cu păreri de rău,
Este primit’ a ta căinţă
Şi-L poţi chema pe Dumnezeu.