Cu patul strâns, cu masa pusă,
Cu sufletul înfiorat,
TE-aştept aşa, cum niciodată
În urmă, nu TE-am aşteptat.

Nu pom de iarnă cu baloane,
Şi nici ghirlande cu scântei…
Ci-ngenuncheată, la icoane
Cum altadată, Craii-trei.

Nu-ţi port nici smirnă şi nici aur
Şi nici cuvinte fără rost…
Ci strop din Sfântul TĂU tezaur
Măcar, că vrednică, n-am fost.