În casa nostră ca-n toate cele creştine,
spre răsărit, la loc de cinste şi-nchinăciune
erai TU, DOAMNE, în toate ipostazele 
căutate, găsite şi achiziţionate-n icoanele 
împodobite cu ştergare lucrate de mână;
întodeauna lucrate de mână.
În ele, erau brodate rugăciunile noastre 
de sănătate, de ploaie şi mai ales 
de pază împotriva ispitelor…
Iar atunci când grija de multe 
punea stăpânire pe minte,
fugar şi nedrept îndrăzneam, DOAMNE,
să ne-agăţăm disperat de CRUCEA-ŢI 
pe care, tot noi oamenii, TE răstignisem.

           *            *             *
Te căutam atunci, ca şi mai târziu, 
printr-un nesfârşit şir de întrebări vinovate;
Ai mei şi nici alţii, nu aveau răspuns
Prea multelor întrebări vinovate…
TE-am căutat în cărţi şi în oameni.
TE-am căutat în biserici şi-n mănăstiri
Şi, deşi TE priveam, rămâneai doar 
o icoană spre care, fugar, îmi rosteam 
rugăciunile de tot felul şi… atât.
Iartă-mă DOAMNE, că mi-ai dat ochii,
ochi ce se-ascundeau de LUMINĂ…
Şi, MI-ai dat auzul, spre ascultare…
Dar eu, mă rătăcisem pe marea 
păgânului Ulise, fără să mă leg de catarg.