Omul ! ca floarea …
Răsare şi creşte. 
Senină e zarea
Frumos înfloreşte.

Omu-i ca iarba …
Rămâne-n picioare
Cât vântul şi ploaia 
Nu-l bate prea tare.

Omul ! ca bradul …
Tot drept ‘naintează
Când vremea şi răul,
Din crengi nu-i retează.

Omul i-o apă 
De munte, izvor,
Porneşte curată
Ajunge nămol !

Omu-i puternic,
Când are credinţă.
Rămâne statornic,
Chiar şi-n suferinţă.

Ferice de omul
Ce poate s-aleagă,
Să fie cu DOMNUL
O viaţă întreagă.