Că mâine e o nouă zi,
De vrei să-ţi aminteşti,
Târziu nicicând nu poate fi
Din rău să te opreşti.

Aruncă-ţi zgura ce s-a strâns
În ani de nepăsare.
Din sufletul mereu în plâns
Şi căutând uitare.

În vorbe multe, fără rost
Te-ascunzi de Adevărul
Ce-L recunoaşte orice prost.
Ridic’ odată vălul !

Şi vezi lumina de-nceput,
S-ascult’ al zilei şoapte…
Să-ţi pară rău, timpul pierdut
Lipsindu-te de fapte.

Că mâine e nouă zi
O ştii tu, chiar mai bine…
Ce vrei să ai, ce poate fi ?
Întreabă-te pe tine !

Şi răspunzându-ţi la-ntrebări
Ce ani te frământară.
Neânduplecată în schimbări,
Porneşte-ţi viaţa, iară !