Când vremurile-s aspre
Iar sufletele goale
Plutesc fără luntre
Spre ţărmuri egale…

Când vânturi străine
Se-abat pe cărare,
Ne-acoperă urme
Ce duc la izvoare.

Când urechea se pleacă
La şoapte deşarte
Lăsăm să treacă 
Un timp fără fapte…

Când ochiul adoarme 
Şi nu priveghează,
Pierdute-s şi arme 
Şi înger de pază.

Când pasul porneşte 
La drum fără ţintă,
Distanţa sporeşte
Între noi şi izbândă.