A fost o vreme când credeam
C-am rătăcit pe cale.
Şi ce-am pierdut nu mai găseam.
Nici poartă de-nturnare

Asta era, când nu ştiam 
Ce mână m-ocroteşte.
Şi ca oricare pas făceam, 
Cu rost şi nu orbeşte…

Dar, într-o zi mi s-a deschis 
O Uşă spre LUMINĂ-
Când sufletul mi-era cuprins 
De cea mai mare vină.

Am înţeles şi am simţit
Că e răspunsul care
Îl aşteptasem împietrit 
La oriceşice intrebare.
         
        *     *    *
E primăvară-n viaţa mea
Îngheţul se topeşte …
Şi mi-adus cu ea o STEA
Ce-n toate mă-noieşte.

A mugurit speranţa, 
Tot sufletul-mi zvâcneşte
Vrând parcă soarele să dea 
Sărutul CEL de OBŞTE !

Sosită-i vremea de arat, 
Sămânţa-i pregătită.
Lucrând să am la secerat 
Cununa mult râvnită.

Ştiu, azi, că drumul este bun.
Că mi-am găsit cărarea.
Smerit-aş vrea să pot să spun 
Ce dulce e împăcarea !