Doamne, m-aproprii de Tine, 
Cu sfială şi lacrimi amare…
E mult prea devreme ca mâine, 
Să vină Sfârşitul cel Mare.

Te-am aflat şi nu cred că-i târziu 
Să lucrez pentru ziua de ieri;
N-am ştiut sau n-am vrut ca să viu…
Poţi acum, orice preţ să îmi ceri !

Mai îngăduie-mi Doamne o vreme
Să-mi pot aminti şi să plâng 
Păcatul cel mult, care geme 
Purtat generaţii la rând.

Mă-ntoarce din calea pornită 
Spre ţinte greşite, mereu.
Sub Cruce la Tine, smerită,
Iisuse ajung tot mai greu.

Dar, ştiu că uşa-i deschisă
De vreau şi nădejde mai am,
Golgota aceasta aprinsă
S-o urc pân-ajung la LIMAN.