Cât galben şi cât ruginiu
E peste tot Pământul !
Se cuminţeşte tot ce-i viu
Şi vine ploaia, vântul …

Cât gol ! În suflete-i pustiu
Şi-i multă suferinţă.
E toamnă.Oare-i prea târziu, 
Să-l umplem cu căinţă ?

Cât timp pierdut ! De câte ori ? 
Privindu-ne în parte,
Cu tâmple-atinse de ninsori
Nu ne-am temut de moarte?! …

Câtă nădejde şi cât dor
În toamna vieţii noastre,
Ne împresoară ca un nor
De dincolo de astre !